Adăparea chinchilei

Durata de citire: 2 minute

Alături de o alimentaţie corectă şi bogată indivizii trebuie să consume apă. Lipsa acesteia sau un consum insuficient face ca animalul să se deshidrateze şi să moară. Necesarul de apă pentru un exemplar este de 80 ml pe zi, acesta datorându-se faptului că chinchila consumă hrană uscată sau nutreţuri concentrate.
Pentru adăparea chinchilei se foloseşte apa care îndeplineşte condiţiile apei potabile.  Astfel aceasta trebuie să fie fără culoare, fără gust, miros, lipsită de microorganisme sau germeni patogeni şi să aibă temperatura de 15o C.
Se poate folosi pentru adăpat apa de robinet lipsită de clor sau săruri de fier, sau apa din puţuri sau fântâni. Aceasta din urmă trebuie analizată din timp în timp pentru ca nu cumva în ea să pătrundă corpuri străine sau eventual germeni patogeni care ar putea pune în pericol sănătatea şi viaţa chinchilei.
Aceasta se adapă prin folosirea sticlelor tip biberon corect spălate şi dezinfectate aşezate cu gâtul în jos în cuşcă şi ancorate de pereţii cuştii sau prin folosirea de jgheaburi de adăpare asemănătoare celor pentru hrană.
IMPORTANT! Nu recomandăm cel de-al doilea mod de adăpare, deoarece accidental această apă se poate infecta.
Un sistem modern de adăpare al chinchilelor constă în folosirea unui rezervor legat la o sursă de alimentare. Acest sistem implică animalul în deschiderea unei supape pentru alimentarea cu apă.
IMPORTANT! Se ştie că la o scădere a conţinutului de apă din organism sub 20%, animalul moare, el trebuie supravegheat atent de îngrijitor pentru ca el să înveţe să se adape singur. Se limitează implicarea efectivă a îngrijitorului în proces dar rolul lui de supraveghere creşte foarte mult. Îngrijitorul trebuie să dea dovadă de interes şi conştiinciozitate, ba chiar să noteze corect în fişa animalului când s-a adăpat acesta. Dacă el refuză să deschidă sistemul de alimentare se trece pe sistemul clasic înainte ca firul de păr să se usuce şi să capete un aspect nedorit.