Bolile parazitare la câine

Durata de citire: 2 minute

Bolile parazitare au constituit o serioasă frână în dezvoltarea şi creşterea animalelor în majoritatea cazurilor aceste boli nu atrag atenţia imediat, nu se manifestă violent, animalele trăind mult timp parazitate. Câinii bolnavi se dezvoltă necorespunzător şi constituie o sursă de infecţie pentru om şi celelalte animale.
Aceste boli se împart în două categorii distincte, în funcţie de categoria de paraziţi care le produc – parazitoze interne şi parazitoze externe.
În cazul parazitozelor interne, infectarea se produce fie prin intermediul ouălor sau larvelor ce se transmit direct din mediul exterior, fie pe cale transplacentară (cazul ascarizilor), fie prin intermediul gazdelor intermediare (cazul teniei).
Paraziţii interni sunt mulţi, dar cel mai des întâlniţi la câine sunt ascarizii ( Toxascaris canis, Toxascaris leonina) şi teniile.
Simptomele sunt asemănătoare la toate infecţiile cu viermi intestinali. Ele se manifestă prin apetit capricios, slăbire, abdomen balonat, păr zbârlit şi fără luciu, vomă, diaree alternând cu constipaţie, anemie şi uneori chiar şi forme nervoase asemănătoare crizelor epileptiforme. Examenul coprologic repetat la interval de 20-25 de zile este decisiv în diagnostic.
În afara de gravitatea bolii, în special la animalele tinere, parazitoza contribuie şi la diminuarea rezistenţei organismului, făcându-1 vulnerabil la atacul marilor boli contagioase.
În ceea ce priveşte paraziţii externi, datorită tendinţei acestora de a se permanentiza pe corpul câinelui, măsurile de profilaxie trebuie să reprezinte o preocupare permanentă. Ele sunt simple şi se rezumă la igienă însoţită de un control periodic riguros. Cei mai frecvenţi paraziţi externi sunt următorii: puricii, căpuşele, păduchii şi muştele, ţânţarii etc.