Cele mai intalnite boli la Husky Siberian

Durata de citire: 3 minute

husky-vet-150x150Printre bolile cu determinism genetic si congenitale, în cazul exemplarelor de Husky Siberian pot fi amintite următoarele:
-afectiunile oculare: cataracta juvenilă, distrofia corneană, opacifierea corneană, atrofia retiniană progesivă(PRA);
-displazia coxofemurală;
-afectiunile cutanate, paracheratoza congenitală, dermatoza, postcastrarea, granulomul eozinofilic, lupus eritematos;
-boala von Willebrands;
-ectopia ureterală;
Paracheratoza congenitală (deficienta ereditară în zinc, dismetabolia ereditară a zincului)
Acest sindrom se manifestă la rasele Husky Siberian si Malamut de Alaska, fiind rezultatul unei deficiente ereditare în privinta absortiei intestinale a zincului. Boala este diagnosticată la câinii tineri – chiar în conditiile administrării unei ratii echilibrate – si se manifestă prin căderea părului, prezenta de eriteme si cruste localizate pe cap (periocular, bot), pe fata internă a pavilionului auricular, pe extremităti (coadă, pernute, jareti), scrot, vulvă. Părul este tocit, fără luciu, iar ca urmare a suprainfectării poate apărea pruritul. Tratamentul se bazează pe completarea ratiei alimentare cu produse ce contin zinc, această dietă fiind necesară pe toata durata vietii animalului.
Dermatoza postcastrare
Acesta reprezintă o afectiune cutanată, care apare uneori la câinii din rasa Husky Siberian ca urmare a modificărilor hormonale suferite după castrare (hipoandrogenism). Boala este frecventă la masculii castrati timpuriu si evoluează cu alopecie (căderea părului) simetrică bilaterală, fără prurit. Tratamentul constă în administrarea de hormoni.
Grandulomul eozinofilic
Boala se manifestă printr-un complex de modificări cutanate si mucoase diagnosticate mai ales la pisici, dar si la unele rase de câini. Ea se evidentiază prin leziuni sub formă de plăgi neregulate, ulcerate, sau prin noduli localizati la nivelul cavitătii bucale – fata ventrală si fetele laterale ale limbii, bolta palatină. Tratamentul se efectuează cu corticosteroizi si imunomodulatoare. Mentionăm si următoarele tratamente: chirurgical, criochirurgical, electrocauterizare, radioterapie etc.
Lupusul eritematos
Boala sistemică, lupusul eritematos este cauzat de unele disfunctii privind autoreglarea mecanismelor imunitare, la care se adaugă unele predispozitii genetice. În producerea bolii intervin anticorpi, care actionează împotriva membranelor celulare sau fată de diversi antigeni solubili din organism. Se formează complexe ag-ac, care se depozitează în diverse organe si tesuturi, generând modificări la nivelul acestora.
Dupa localizare, lupusul eritematos poate fi:
-cutanat (la nivelul membranei bazale sau la nivelul vaselor dermice);
-sistemic (la nivelul mai multor organe si tesuturi); în acest caz, pe lângă afectiuni cutanate, se constată anemie hemolitică, trombocitopenie, glumerulonefrită, poliartrite etc.
În cazul câinilor din rasa Husky Siberian există o predispozitie genetică pentru lupusul eritematos cutanat (discoid), care se manifestă prin aparitia unor zone cutanate depigmentate sau înrosite, care, evoluând, formează eroziuni, ulcere sau cruste. Leziunile sunt localizate, în general, pe cap (bot, nas, buze, urechi) si uneori pe degete. Rareori se produce hipercheratoza nasodigitală. Tratamentul se face prin administrarea de corticosteroizi, vitamina E, iar în forme grave – azathioprine.
Boala von Willebrands
Această boală constituie cea mai frecventă tulburare de coagulare determinată genetic, având o transmitere autosomală. Drept urmare, boala von Willebrands afectează în aceeasi măsură exemplarele din ambele sexe. Manifestările clinice sunt prezente la adulti, ca urmare a tulburărilor de coagulare, constând în aparitia de hemoragii spontane, având diferite localizări – mucoasa bucală, nazală, intestinală, genitourinară. Adesea evolutia clinică a bolii este exarcerbată de disfunctii hormonale de tipul hipotiroidismului sau de factori infectiosi.
Ectopia ureterală
Aceasta reprezintă o malformatie congenitală tradusă prin pozitionarea anormală a deschiderii uneia sau a ambelor uretere, la nivelul uretrei distale. (În mod normal, deschiderea ureterelor se face în peretele vezici urinare.) Clinic, se observă pierderea continuă de urină, in picături, mentinându-se posibilitatea urinării voluntare, constiente. Tratamentul este chirurgical si constă în transpozitionarea normală a deschizăturilor ureterale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *