Obezitatea este o boală de nutriţie şi metabolism diagnosticată frecvent la câini, în special la cei crescuţi în apartament. Aproximativ 25% dintre câinii prezentaţi la consultaţii în cabinetele veterinare sunt supraponderali.
Se consideră că un animal este obez atunci când greutatea sa depăşeşte cu mai mult de 15% greutatea ideală.  Din păcate, boala este determinată în principal de greşelile proprietarilor în ceea ce priveşte alimentaţia câinelui, rezultate din ignoranţă sau din mila prost inţeleasă faţă de animal, la care se asociază lipsa activităţii fizice şi sedentarismul.
Prezenţa acestei afecţiuni are o serie de implicaţii negative asupra întregului organism, provocând modificări ce se agravează pe măsura ce animalul înaintează în vârsta: favorizează apariţia sau agravează alte boli (de exemplu diabetul zaharat, insuficienţa cardio-respiratorie), creste riscul operator (riscul anestezic în cursul intervenţiilor chirurgicale); suprasolicită sistemul osteoarticular, ceea ce atrage disfuncţii locomotorii; scade capacitatea de reproducţie prin diminuarea libidoului şi alterarea calităţii spermei: favorizează apariţia unor afecţiuni dermatologice.
Factorii principali care contribuie la apariţia acestei boli sunt reprezentaţi de raţiile alimentare a căror valoare energetică depăşeşte necesarul organismului, la care se asociază lipsa activităţii fizice, predispoziţia genetică (la unele rase cum ar fi Cocker Spaniel, Labrador Retriever, Collie, Beagle, Basset Hound, Teckel, se constata o frecvenţă mare) şi dezechilibre hormonale (hipotiroidism-  sindromul Cushing). De asemenea, sterilizarea poate afecta echilibrul hormonal, favorizând instalarea bolii.
Pentru a avea un animal sănătos, ideal este să prevenim creşterea în greutate a acestuia, având un control permanent atât asupra raţiei alimentare ce se administrează, cât şi a variaţiilor ce pot surveni în greutatea câinelui. Dacă animalul a devenit supraponderal sau obez, scăderea în greutate se va obţine mai greu. Se recomandă ca acesta să fie consultat de către medicul veterinar curant care va stabili cauzele bolii şi un program de reducere a greutăţii corporale, în funcţie de particularităţile individuale ale câinelui. Ca principii generale, acest program, va urmări o pierdere în greutate de aproximativ 4-5% lunar. Reducerea aportului energetic prin reducerea cantităţii de hrană va crea câinelui o senzaţie de foame permanentă şi nu va asigura toate elementele nutritive necesare organismului. De aceea, este bine ca regimul alimentar să utilizeze diete comerciale hipocalorice, create special pentru acest tip de afecţiune. Având un conţinut redus de grăsimi şi bogat în fibre, această hrană va permite animalului să consume o cantitate ce îi va da senzaţia de saţietate, asigurându-i totodată toate elementele nutritive necesare, vitamine şi minerale, cu un aport caloric scăzut.
Astfel, respectând cu stricteţe cantităţile indicate (în funcţie de caz), se pot obţine rezultate optime. Totodată, se va renunţa la recompense sau la alte alimente pe care câinele le primeşte suplimentar între mese şi se va stabili un regim de mişcare (plimbare, joaca).

Related posts:

Foamea si setea Otravirea Comportamentul cainior Istoric Comportamentul cainelui Aprecierea varstei cainilor Febra Răul de maşină Învăţarea stăpânirii de sine Latră, latră, latră, latră…. Învaţă-l să nu-şi mai facă nevoile în casă Accidente, răni, prim ajutor Plăgi prin muşcătura Măsuri preventive pentru părinţi Trei "secrete" pentru a dezvăţa câinele de proastele obiceiuri Diagnosticul gestaţiei Dictionar canin – B PREVENIREA GREŞELILOR DE ALIMENTAŢIE CÂINII ŞI IERARHIA De ce muşcă micii căţei?