Antibioticele sistemice utilizate în dermatologie
Caii cu afectiuni dermatologice dezvoltă adesea infecții secundare cauzate de Staphylococcus aureus. Se impune depunerea eforturilor pentru tratarea infecțiilor cutanate în mod topic, dacă este posibil. Există două motive pentru aceasta. În primul rând, utilizarea frecventă a antibioticelor sistemice provoaca rezistența la antibiotice. Deoarece infecțiile la caii cu afectiuni dermatologice sunt adesea recurente până când cauza de bază este corectată corespunzător (ceea ce poate fi o provocare la caii sever alergici), este posibil ca să fie necesare mai multe runde de tratamente, motiv pentru care se observă atât de multă rezistență la antibiotice în dermatologie. În al doilea rând, infecțiile cutanate necesită perioade lungi de tratament din cauza naturii infecției – majoritatea antibioticelor nu ajung bine la piele, ceea ce necesită doze mai mari decât cele utilizate pentru infecțiile din alte organe, precum și perioade mai lungi de tratament. Aceste factori expun caii la riscul efectelor adverse. Terapia topică are avantajul de a livra produsul exact acolo unde este nevoie și nu are efecte adverse sistemice. Cu toate acestea, în unele cazuri, boala este prea severă pentru a fi tratată topic și necesită terapie antibiotică sistemică.
Deoarece patogenul în piodermia superficială este în mod tipic un Staphylococcus sp., antibioticele folosite în dermatologie vizează în mod obișnuit acest microorganism. De obicei, pentru cea mai mare parte a cazurilor de piodermita superficială, se utilizează sulfamide orale, deoarece efectul acesteia durează câteva săptămâni. Pentru Trimethoprim/Sulfamethoxazole, dozele recomandate sunt de 15-25 mg/kg la fiecare 12-24 de ore. Colita este un efect advers posibil, prin urmare, monitorizarea atentă pentru diaree sau orice semn de colică este importantă. Se constata că administrarea de probiotice ajută la minimizarea disconfortului gastro-intestinal și a diareei în aceste cazuri. Sulfamidele sunt, de asemenea, foarte eficiente împotriva infecției cu Dermatophilus. Mulți cai cu dermatofiloză vor avea și o infecție secundară cu stafilococ. Penicilinele injectabile sunt uneori utilizate, cu toate că utilizarea de medicamente injectabile timp de câteva săptămâni nu este ideală.
Datorită dezvoltării rezistenței la antibiotice, uneori este necesar să se folosească alte antibiotice care nu sunt ideale. O opțiune pentru infecțiile stafilococice rezistente este rifampicina. Acest antibiotic poate penetra țesuturile de granulație și țesuturile cicatriciale. Toxicitatea hepatică și dezvoltarea rapidă a rezistenței sunt două dintre principalele dezavantaje ale acestui antibiotic. Prin urmare, monitorizarea enzimelor hepatice și asocierea cu alte antibiotice pentru a reduce dezvoltarea rezistenței sunt de obicei efectuate. De obicei, se folosește o doză de 10 mg/kg o dată pe zi pentru infecțiile cutanate.
Fluorochinolonele sunt uneori prescrise pentru infecțiile cutanate rezistente. Este foarte important să se minimizeze utilizarea fluorochinolonelor, cu excepția cazului în care este necesară pe baza rezultatelor unui test de cultură și a sensibilității. Acest lucru se datorează faptului că utilizarea fluorochinolonelor în alte specii a demonstrat promovarea rezistenței la antibiotice. Această categorie de medicamente este dependentă de concentrație și, prin urmare, administrarea o dată pe zi la o doză suficient de mare deasupra concentrației de prevenire a mutațiilor este importantă. Împărțirea dozei zilnice în două doze mai mici de două ori pe zi nu este o abordare corectă din punct de vedere farmacologic atunci când se tratează cu fluorochinolone, deoarece fiecare valoare a concentrației maxime serice (Cmax) va fi mai mică, deoarece depinde de doza administrată. Este mai bine să se administreze doza zilnică totală o dată pe zi. Cu toate acestea, este important de menționat că dozele foarte mari de enrofloxacin pot provoca efecte adverse neurologice și ortopedice; prin urmare, de obicei, se utilizează o doză zilnică de 5 mg/kg la cai. Din nou, utilizarea antibioticelor cu spectru larg ar trebui să fie limitată la cazurile în care este necesară. Fluorochinolonele nu ar trebui utilizate la cai tineri în creștere.
Bibliografie
- Couto, N., Belas, A., Tilley, P., Couto, I., Gama, L.T. et al. (2013) Biocide and antimicrobial susceptibility of methicillin-resistant staphylococcal isolates from horses. Veterinary Microbiology 166, 299–303
- Bertone, A.L., Tremaine, W.H., Macoris, D.G., Simmons, E.J., Ewert, K.M. et al. (2000) Effect of long-term administration of an injectable enrofloxacin solution on physical and musculoskeletal variables in adult horses. Journal of the American Veterinary Medical Association 217, 1514–1521.
- Cuny, C. and Witte, W. (2017) MRSA in equine hospitals and its significance for infections in humans. Veterinary Microbiology 200, 59–64. 26 Chapter 3
- Cuny, C., Friedrich, A., Kozytska, S., Layer, F., Nübel, U. et al. (2010) Emergence of methicillin-resistant
Staphylococcus aureus (MRSA) in different animal species. International Journal of Medical Microbiology 300, 109–117. - Strukova, E.N., Portnoy, Y.A., Zinner, S.H. and Firsov, A.A. (2016) Predictors of bacterial resistance using in vitro dynamic models: area under the concentration–time curve related to either the minimum inhibitory or mutant prevention antibiotic concentration. Journal of Antimicrobial Chemotherapy 71, 678–684.
- Tirosh-Levy, S., Steinman, A., Carmeli, Y., Klement, E. and Navon-Venezia, S. (2015) Prevalence and risk factors for colonization with methicillin resistant Staphylococcus aureus and other staphylococci species in hospitalized and farm horses in Israel. Preventive Veterinary Medicine 122, 135–144.
- Weese, J.S., Rousseau, J., Traub-Dargatz, J.L., Willey, B.M., McGeer, A.J. and Low, D.E. (2005) Community-associated methicillin-resistant Staphylococcus aureus in horses
Lasă un răspuns