Cestodozele păsărilor sunt parazitoze produse de cestode, viermi plaţi, a căror lungime este foarte variabilă. Culoarea lor este în general alb – sidefie, iar corpul este format dintr-un număr diferit de segmente (proglote). Cestodozele sunt foarte răspândite la toate speciile de păsări – găini, fazani, curci, gâşte, raţe, porumbei atât din sistemul tradiţional, cât şi semiintensiv. Ele se întâlnesc la tineret şi la păsările adulte.
Paraziţii au localizare digestivă şi evoluţie cronică, provocând pierderi însemnate în producţie (fie de creştere sau producţia de ouă) şi mortalitate sporadică. În multe cazuri semnele clinice sunt reduse; acest fapt determină neglijarea de cele mai multe ori a bolilor produse de cestode, mai cu seamă că dimensiunile foarte mici ale unora le fac să treacă neobservate cu ocazia necropsiei. Cestodele care parazitează în intestinul păsărilor elimină oncosfere (ouă cu embrioni) sau segmente (proglote) care conţin oncosfere. Acestea sunt ingerate de melci de uscat (Agriolimax, Helicella), de insecte himenoptere (furnici, muşte), insecte coleoptere coprofage sau râme, în corpul cărora se dezvoltă forma larvară cisticercoidă.
Păsările se contaminează prin consumarea acestor melci sau insecte infestate, în special dimineaţa când acestea se găsesc pe plante. În acest fel se închide ciclul vital al viermelui.
În cazul anseriformelor (gâşte, raţe) ciclul parazitului este asemănător, cu diferenţa că gazdele intermediare fac parte din grupa crustaceelor, ciclopilor, deci a nevertebratelor acvatice – care creează adevărate focare de boală în cazul crescătoriilor.
Având în vedere că toate gazdele intermediare infestate cu paraziţi se întâlnesc în anotimpul cald, păsările, mai des puii, se vor contamina din primăvară până în toamnă, în special la începutul verii. Dacă alimentaţia este deficitară, cestodoza poate să apară în orice anotimp.
Acţiunea patogenă a cestodelor este traumatică, iritativă, spoliatoare şi toxică, pătrunzând adânc în mucoasă chiar în musculoasa intestinală, formând noduli.
Semne clinice
Acestea nu sunt specifice; păsările prezintă somnolenţă, dispare luciul penajului, creasta şi bărbiţele sunt anemice, slăbire, încetinirea creşterii, scăderea producţiei de ouă. De asemenea, apar şi unele semne digestive: diaree, uneori cu striuri de sânge, sete exagerată, semne de hipovitaminoză. Pentru diagnostic este întotdeauna necesar un examen necropsic.
Profilaxie şi tratament
Se recomandă ca adăposturile păsărilor să fie aşezate la o oarecare distanţă de sol, astfel încât să nu se facă umezeală în jurul lor şi cât mai departe de platformele de gunoi. Se vor combate gazdele intermediare. Deoarece muştele infestate cu oncosfere de tenie sunt sursă de contaminare a păsărilor, acestea vor fi distruse cu insecticide ca ROMPARASECT 5% şi ROMPARASECT FORTE, prin aspersare pe suprafeţele pe care se aşază muştele, chiar şi pe gunoiul depozitat.
Tratamentul se face cu ROMBENDAZOL F. În gospodăriile parazitate acest tratament trebuie făcut obligatoriu la începutul primăverii cu rapel la 3 – 4 săptămâni, apoi toamna. Este foarte importantă vitamino-terapia cu COMPLEX  POLIVITAMINIC BUVABIL, BIOVIT PLUS, ROMSTARTER 9+1 A, CAVITROM etc. Concomitent cu deparazitarea păsărilor se face şi deparazitarea adăposturilor.

Dr. Viorica CHIURCIU, doctor în ştiinţe medicale

Related posts:

Guta la pasari Osteopetroza Salmoneloza porumbeilor (Paratifoza) Rata – MANDARIN (Aix Galericulata) Carenţa de albumină Păsările crescute în baterii sunt mai sănătoase Porumbeii, vulnerabili in fata bolilor infectioase Bolile parazitare la păsări şi importanţa cunoaşterii lor (I) Pseudopesta aviară Intoxicatia cu sare Avitaminoza K VITAMINA K3 1% SINDROMUL ADENO-COLI LA PORUMBEI Dermatita gangrenoasa aviara (dermatita necrotica) Diagnosticul rapid Cacadu galben crestat (Cacatua sulphurea) OVOPROTECT CRESTEREA PREPELITELOR Rasa de gaini Leghorn Rasa de pasari Cochinchina