Conduita faţă de un animal bolnav

Durata de citire: 3 minute

Animalele bolnave, mă refer la boli severe, nu la plăgi, eczeme etc, au tendinţa să se izoleze, să stea ascunse. Ca să-i creăm câinelui nostru condiţii propice de însănătoşire, trebuie să-i asigurăm un spaţiu izolat, fără gălăgie, fără televizor, fără vizitatori.
Câinele trebuie aşezat pe ceva moale, nu foarte aproape de o sursă de căldură şi într-un loc lipsit de curenţi de aer.
Câinele preia telepatic zbuciumul stăpânilor afectaţi de boala lui, ceea ce îi agravează starea de stres produsă de boală şi îi întârzie sau chiar îi împiedică vindecarea.
În jurul lui trebuie să stea persoane liniştite, echilibrate, care nu trebuie să vorbească tare, să nu se agite inutil.
Câinele trebuie supravegheat cu discreţie, nu trebuie deranjat cu intervenţii intempestive. Tratamentele şi hrana trebuie administrate în linişte şi, dacă nu există o contraindicaţie severă, câinele trebuie scos afară pentru necesităţi, dar un timp limitat.
Tendinţa pe care o au unii ca, din comoditate, să interneze câinele, nu este de recomandat, deoarece scoaterea câinelui din ambianţa lui şi mutarea în cuşca unui spital sau a unei clinici pentru câini îi scad considerabil şansele de vindecare. Repet, doar dacă este vorba de o boală foarte gravă. Animalul nu va înţelege că este dus la tratament, ci va crede că este părăsit pentru că e bolnav; se va instala o depresie psihică gravă, care va avea o acţiune malefică asupra procesului de vindecare. Stresul de cuşcă acţionează sever şi asupra animalelor sănătoase, dar asupra unora bolnave ? !
Deci, în cazul bolilor grave, cu toate că este mult mai greu, este recomandabil ca animalul să rămână acasă şi să i se aplice tratamentul aşa cum am arătat şi să fie dus la medic, la consultaţie, la datele cerute de acesta.
Evident că este mai complicat pentru deţinător, dar mult mai eficace pentru câine. În plus, câinele primeşte cu mai multă plăcere medicamentul, pe orice cale, din mâna stăpânului său, decât de la o persoană străină. Şi este bine ştiut că un medicament luat cu plăcere este mult mai eficace, chiar dacă este mai slab, decât cel mai bun medicament luat cu neâncredere, cu traume.
Este de dorit ca nici un deţinător să nu aplice câinelui său un tratament fără indicaţie medicală.
Există medicamente complet inofensive pentru adulţi şi copii, cum este Mexaformul, dar care este extrem de toxic pentru câine. Tendinţa pe care o au oamenii de a administra antibiotice câinelui la o primă indispoziţie nu are nici o justificare, ba, mai mult, este o practică dăunătoare, întrucât este posibil ca antibioticul să fie chiar necesar dar, administrat într-o doză insuficientă, să producă instalarea rezistenţei germenilor patogeni la antibioticul dat.
Se mai întâmplă şi invers, la unele medicamente foarte active pragul terapeutic este foarte apropiat: de cel toxic şi, neputînd calcula doza datorită taliei mici sau foarte mici a pacientului, să se provoace intoxicaţii medicamentoase severe.
Mai există şi un comportament diferit pe care îl au animalele faţă de acelaşi medicament. Medicul, cunoscându-şi pacientul, îl poate prevedea sau poate acţiona în consecinţă, recunoscînd agravarea bolii ca fiind dată de intoleranţa faţă de medicamentul dat.
Teoretic, trebuie admis că orice medicament reprezintă o substanţă toxică şi numai medicul, cunoscînd efectele secundare ale medicamentelor, îşi poate asuma coeficientul de risc al recomandării unui medicament, stabilind posologia în mod strict individual.

Call Us