CONSIDERAȚII DE ORDIN CLINIC ŞI TERAPEUTIC ÎNTR-UN EPISOD DE INFLUENŢA CALULUI
S.HERES 1, G. A. BALE, D. COSMA 2, Z. HAAG 1, I. MAGDAS 2, V. COLA 3
1) Circumscripția sanitar-veterinară Baia Sprie, Maramureş.
2) Circumscripția sanitar-veterinară Sişeşti, Maramureş
3) Circumscripția sanitar-veterinară Cavnic, Maramureş.
Rezumat
Lucrarea cuprinde observațiile făcute pe un număr de 176 cabaline si 4 magari, cu privire la aspectele clinice, constante intr-un episod de influență ecvină, dintr-o zonă din județul Maramureş. Se propun, în acelaşi timp, câteva scheme terapuetice. In plus, faţă de evoluția clasică a bolii, s-au constatat localizări şi manifestări de limfo-reticulită submandibulară (2), kerato-conjunctivite (3), parotidite (5), pareze ale trenului posterior (3) şi avort (1). In final, se discută eventuala eficacitate a unor remedii naturiste ca adjuvant in terapia cunoscută.
CONSIDÉRATIONS D’ORDRE CLINIQUE ET THÉRAPEUTIQUE PENDANT UN ÉPISODE D’INFLUENCE EQUINE
Résumé
La communication contient les observations faites sur un nombre de 176 chevaux et 4 ânes et on y décrit les aspects cliniques observés pendant un épisode d’influence éqwine dans une région de Maramures. On propose en même temps quelques schemas thérapeutiques. On a constaté, à côté de l’évolution habituelle de la maladie, des localistions et des manifestations comme: lymphoréticulite sous-mandibulaires (2), kératoconjonctivite (3) parotidite (5), paraparèse (3) et avortement (1). Finalement, on parle d’une eventuelle efficacité des traitements naturistes employés comme adjuvants dans le traitement déja connu.
CLINICAL AND THERAPEUTICAL CONSIDERATIONS IN AN EPISODE OF EQVINE INFLUENZA
Abstract
The work containe the observations made upon 176 horses and 4 donkeys concerning the clinical aspects found in an episode of eqvine Influenza in an area of Mara- muresh district. Some therapeutical schedules are also proposed. Besides the classical evolution of the disease, there were seen some manifestations and localizations of submandibular adenitis (2), keratoconjunctivitis (3), parotiditis (5), paresis of the hind quarter (3), and abortus (1). The possible use, with positive results, of some naturistic remedies as additional therapy to the classical one is discussed.
Cunoscută ca o boală acută, extrem de contagioasă, produsă de un virus filtrabil cu tropism pentru mucoasele căilor respiratorii anterioare, influenţa ecvină evoluează enzootic, epizootic sau chiar panzootic (4-5). Asemănătoare clinic cu o serie de alte boli ale cabalinelor (pleuropneumonia contagioasă, catarul contagios etc.), care în trecut erau încadrate în grupul bolilor tifice ale calului, influența se caracterizează printr-o difuzibilitate foarte mare, favorizată de marile aglomerări de cabaline: războaie în trecut, târguri, expoziții, ferme (5).
Virusul influenței calului face parte din familia Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus, gen ce produce infecții gripale la un număr mare de specii, fiind receptive primatele (omul şi unele maimuţe), porcinele, bovinele, ovinele, caprinele, păsările domestice (curci, rate, găini), cele de colivie sau sălbatice, inclusiv cele marine; câinele, pisica, nevăstuica, dihorul, nurca, rozătoarele (iepurele, hasmterul, cobaiul, şobolanul de câmp şi sălbatic).
Dinamica epizootică
În prezenta lucrare, prezentăm dinamica intr-un episod de influenţă, care a evoluat intr-o zonă întinsă, cuprinsă între orașele Baia Sprie şi Cavnic, cu o popuație cabalină însemnată, zonă de deal şi munte; dar facem menţiunea că influenţa a cuprins în timp aproape toate cabalinele din județul Maramureş.
Primele cazuri sporadice au fost întâlnite şi inregistrate în jurul datei de 20 august 1994, concomitent in mai multe locuri, pe păşunile din munţii Ignis, Gutin şi Mogoşa, la o altitudine variabilă, de 800-1000 m, fiind observată tuse la un număr de cabaline care păşunau în acele locuri. În această perioadă, climatul s-a caraterizat prin zile uscate, secetcase, cu rare averse de ploaie, mai frecvente în munţi, temperatura zilnică fiind cuprinsă între 21-31°C, iar cea nocturnă între 15-18°C.
In localităţi, boala a apărut la început sporadic, la 2-3 cazuri izolate, într-un sat fiind diagnsticată în lipsa elementului contagios, ca o laringotraheobronşită. După aproximativ 10-12 zile, boala a devenit enzootică, cuprinzând 15-20% din efectiv, confirmându-se clinic şi epizootologic prin contagiozitatea mare influența ecvină; în timp de 1-2 luni, a cuprins aproape întreg efectivul cabalin din zonă (95-98%).
Simptomatologie şi evoluție clinică
Prodromal cu 4-5 zile, uneori chiar cu 7-14 zile inainte de debutul bolii, am observat şi erau menționate şi în anamneză, stări de moleșeală, somnolenţă, oboseală, la cel mai mic efort, capacitate de muncă diminuată, efidroză abundentă la efort şi chiar în repaus, epiforă urmată de catar conjunctival, cu secreţie abundentă, vâscoasă, de culoare galbuie, depozi- tată la unghiul intern al ochiului.
După aceste semne prodromale, s-a declanşat tusea, rară la început, intermitentă, seacă, având caracter laringian, devenind apoi tot mai puter- nică, violentă şi mai frecvent chintoasă. La 2-3 zile, după declanşarea tusei la unele cazuri sau uneori chiar inainte, a apărut jetajul, la început seros, apoi seromucos, mucos şi la unele cazuri purulent, de culoare alb- galbui şi întotdeauna bilateral. La cel mai mile efort, chiar la o simpla deplasare, se declansau accese de tuse, frecvente, cu expectoraţie abundentă, uneori sub formă de cilindri mucoşi de cca. 5-10 cm şi mai frevent după aplicații de expectorante sau
de fluidifiante. S-au mai înregistrat frisoane, efidroză evidentă, temperatura osci- lând între 39,5-41,5°C, alături de abatere sau depresiune nervoasă, pro- fundă, sensibilitate laringotraheală, cu declanşarea chintelor de tuse la o uşoară palpație, apetit capricios sau inapetență la unele cazuri polidipsie, conjunctiva injectată, mucoasa gingivala congestionată, în formele cu o evoluţie gravă, mers vaccilant.
Pulsul și respirația au fost accelerate la toate cazurile consultate (puls 42-83/minut și respectiv 20-26/minut). In majoritatea cazurilor pulmonul nu a fost afectat, inregistrând la ascultație doar un murmur vezicular înăsprit.
Boli şi manifestări asociate cu influenţa
În cursul evoluției acestui episod, am întâlnit o serie de boli sau manifestări pe care noi le-am atribuit tot virusului influenţei (4).
Limforeticulita submandibulară la două cazuri: un cal de 7 ani şi un mânz de 6 luni din acelaşi grajd, manifestate sub forma unei tumefacţii locale sensibile, care a cedat la aplicații de revulsie, dar tusea a persistat mai mult decât în cazurile obişnuite..
Parotidite la 5 cazuri, care s-au rezolvat uşor, fără urmări, cu tratament antiinfecțios, aplicații calde şi tinctură de iod. Cheratoconjunctivite la 3 cazuri, care au cedat la dionină 2%, soluţie de hidrocortizon şi antibiotice.
Pareze ate trenului posterior la 3 cabaline, cu evoluţie de 3-8 zile, care au cedat la acelaşi tratament plus glucoză și vitamina B₁ i.v. Avort la o iapă gestantă în luna a 7-a. Tumefactie gigantă musculară la întreaga masă corporală dreaptă la un cal cu sindrom de colici, practie vindecat de această boală; dar calul a murit la 7 zile, în urma acestor tumefacţii, cu aspect invadant.
Sindromul de colici s-a observat la sfârşitul episodulul de influență, la două cazuri, pe care noi le bănuim ca il legate de influenţă. Animalele bolnave au avut temperatura cuprinsă intre 38,5 39,2°C, zgomotele intes- tinale au fost prezente şi normale. Când defecan, fecalele erau aproape diareice şi în cantitate mică (4-5 crotine), după eforturi mari. La primul cal, de 3 ani, boala a durat 3 zile, cedând la un tratament obişnuit in colici, iar la un mânz, cu aceleaşi simptome de colici, sindromul a cedat la un tratament antiinfecţios cu Propamicină şi adjuvant cu iodisept. Emitem astfel ipoteza de localizare intestinală a bolii, ipoteză doar clinică. Anterior colicilor ambele cazuri au prezentat o accentuată moleseală.
Influența la alte specii
În cursul acestui episod și după ce el s-a stins, am observat și înregis- trat evoluţia unui episod de diaree virotică la bovine, ce a cuprins peste 350 de cazuri (cu o singură pierdere prin sacrificare). Etiologia bac- teriană sau parazitară a diareelor la bovine a fost exclusă prin examene de laborator. Boala a cedat la antidiareicul Clorovit, iar la unele cazuri s-a folosit Spectam, vitamina K şi regim dietetic adecvat. Este tot o ipoteză din punct de vedere clinic.
Gripa la om
În aceeaşi perioadă, la oameni a evoluat o gripă manifestată prin oboseală, dureri musculare, inapetență, dureri de cap şi o tuse persistentă, toate aceste simptome fiind foarte rebele la medicaţia aplicată. Observaţiile noastre clinice par să confirme rezultatele australienilor, care au afirmat că rezervorul gripei umane este calul.
Influenţa în episodul nostru a avut o evoluţie în medie de 10-15 zile și a fost, in general benignă, cu excepţia recidivelor (15 cazuri), la care durata a depăşit 21 zile, boala evaluând fără pierderi.
S-au înregistrat, in schimb, datorită unei regim de muncă necores- punzător sau a unor tratamente incomplete, sechele respiratorii la un număr de 6 cazuri, date de bronsita cronică și emfizemul pulmonar cronie. Evoluţia în timp a întregului episod a fost cuprinsă între 2,5 Iuni şi 3,5 luni. În zona noastră de activitate, ultimul val de influenţă ecvină a fost in 1989 și are o ciclicitate cuprinsă între 4-5 ani.
Tratament
Conduita terapeutică urmată de noi a avut în vedere repausui, combaterea infecțiilor secundare, fluidifierea şi eliminarea secrețiilor produse, in special am avut în vedere protecţia pulmonului pentru prevenirea complicaţiilor, uneori ireversibile.
În cazurile de infleunță, strategia terapeutică a inclus în primul rând scutirea de muncă, cu repaus absolut in adăposturi curate şi bine aerisite, fără curenți de aer, evitarea păşunatului în timpul precipitaţiilor și mai ales dimineaţa şi seara, precum și restrângerea circulației cailor.
În acest scop, am recomandat, atât preventiv (pentru a transforma evoluția bolii într-o formă ușoară), cât şi curativ, inhalații cu floare de fân şi ovâz, alcool, camfor, inhalant de uz uman de 3 ori pe zi, cu efecte fluidifiante şi expectorante ale secreţiilor. S-au administrat ceaiuri de mentă, chimion, musetel, muguri de brad, în loc de apă. Majoritatea acestor plante au efect aseptic şi expectorant prin principiul activ conținut de fiecare, dar preponderente fiind uleiurile volatile (1, 2, 3). În acelaşi timp, pe întreaga zonă laringo-traheală am aplicat pensulații zilnice cu tinctură de iod.
S-au aplicat inhalatii cu otet de mere, cu efecte extrem de benefice, aspect de care ne vom ocupa intr-o altă lucrare. Per os, ca expectorant, s-a administrat zilnic bicarbonat de sodiu şi brean răzuit. La cazurile afebrile s-a prescris Aspirină și Brofimen in doze de 5-6 ori mai mari decât cele uzuale la om.
Pentru o protecție antiinfecţioasă, am folosit : Moldamin, Spectam, Solvocilin uleios, Propamicină, Cepetyl în doze adaptate fiecărui caz în parte.
Ca medicație adjuvantă am folosit vitamina C, Iodisept, Colagen iodat, hidrocortizon acetat sau hemisuccinat, Pneumosept, ulei camforat. Am remarcat eficacitatea bună a preparatului Cepetyl, precum și asocierea cu Propamicină și hidrocortizon hemisuccinat.
Concluzii :
- S-au făcut observații clinice pe un număr de 176 cabaline, intr-un episod de influență ecvină, care a cuprins în final 95-98% din întregul efectiv de cabaline dintr-o zonă a judeţului Maramures.
- S-au diagnosticat şi unele boli sau manifestări asociate, care par a avea în etiologie influența.
- S-au obţinut bune rezultate terapeutice prin unele mijloace naturistie şi prin folosirea de antiinfecţioase şi antiinflamatorii.
BIBLIOGRAFIE
- BALE A. G., 1993 Leacuri pentru vile”. Editura Cybela, Baia Mare.
- BOGDAN I., 1989- Remedii populare folosite in bolile animalelor”. Editura Ceres, Bucuresti.
- CONSTANTINESCU GR. D., ELENA MARIA HATAGAN, 1979 Plante medicinale. Ed. Medicală, Bucureşti.
- POPOVICI I, LUDMILA SMTAMATIM, 1968-Boltle infectioase ale animalelor domestie”. Edit. Didactică şi pedagogică, Bucureşti.
Articol preluat din Rev. Rom. Med. Vet. vol. 5, nr. 1, 1995
Lasă un răspuns