Definiţie. O distensie acută primară a abomazului la bovine similară celei de la mono-gastrice este cunoscută la viţeii prerumegători. La animalele adulte, o asemenea dilataţie este corelată fie cu stenoza pilorului în sindromul de atonie vagală, fie cu obstrucţii ale acestuia, sau mai rar, cu ileusul intestinului subţire.
Tablou clinic. La viţeii prerumegători se constată manifestări de colică, deformarea conturului abdominal drept, adesea diaree şi posibil, meteorism reticulorumenal. Aceste simptome se pot repeta mai mult sau mai puţin frecvent, răstimp în care animalele slăbesc şi au o înfăţişare generală mizeră, sau pot muri în cursul unui episod acut, datorită asfixiei. Într-adevăr, dilataţia primară a stomacului la viţeii sugari se soldează frecvent cu reflux de lapte în reticulorumen, unde acesta fermentează.
Palpaţia stomacului sub hipocondrul drept relevă sensibilitatea crescută şi orientează şi în privinţa conţinutului (lichid, cheaguri de lapte, gaze).
La bovinele adulte simptomele sunt echivoce, în 4-5 zile inapetenţa poate fi urmată de anorexie, se constată un timpanism reticulorumenal moderat. La animalele cu peretele abdominal subţire se poate constata o deformare a acestuia în dreapta, imediat înapoia hipocondrului, ventral şi eventual se poate palpa stomacul supraîncărcat. Se mai pot remarca, eventual, simptomele sindromului Hoflund.
Diagnostic pozitiv. La viţei, aspectul abdomenului şi palpaţia oferă date suficiente pentru diagnostic, în schimb, la animalele adulte este necesar cel mai des să se practice laparotomia exploratoare.
Diagnostic diferenţial. Numai la animalele adulte trebuie exclus sindromul de atonie vagală (se poate recurge la proba cu atropină ), indigestia foiosului, ileusul, eventual obstrucţia pilorului, toate în primul rând prin laparotomie.
Evoluţie. Caracterul recidivant al dilataţiei abomazului la viţei are o influenţă categoric negativă, mai ales asupra dezvoltării lor corporale. Pe de altă parte, rumenocenteza repetată efectuată mai mult sau mai puţin justificat de persoane necalificate şi cu mijloace improvizate, provoacă adesea complicaţii fatale cu deosebire peritonită acută. Dilataţia acută severă, asociată şi cu timpanismul reticulorumenal, duce la moarte prin asfixie.
Există puţine certitudini privind evoluţia dilataţiei abomazului la animalele adulte. Evident că stenoza pilorului din sindromul de atonie vagală este incurabilă. Alte forme de dilataţie evoluează în funcţie de tulburarea primară: supraîncărcare (geosediment?), obstrucţie prin corpi străini, leucoză, ileus etc.
Prognostic. Considerăm prognosticul grav la viţei şi defavorabil în stenoza pilorului (atonie vagală, leucoză) la animalele adulte, în celelalte împrejurări, prognosticul este rezervat.
Cadru etiopatogen. Nu se cunosc multe cu privire la cauza şi patogeneza diiataţiei gastrice acute primare la viţei. Mai ales caracterul recidivant al acesteia rămâne o enigmă. S-ar putea corela, eventual, cu prezenţa ulcerului piloric sau a cicatricilor lăsate de vindecarea sa şi cu trichobezoarele. De asemenea, nu poate fi exclusă intervenţia tahifagiei, la viţei hrăniţi la intervale mari, eventual cu lapte sau substituenţi reci, insuficient omogenizaţi sau cu o compoziţie necorespunzătoare. În orice caz, dispepsia care însoţeşte această tulburare are ca rezultat malnutriţia şi deci deprecierea economică a pacientului.
Dilataţia gastrică la bovinele adulte poate fi urmarea sindromului Hoflund, el însuşi una din complicaţiile fatale ale reticuloperitonitei traumatice. Ea poate să survină însă şi în cazul obstrucţiei pilorului prin corpi străini, trichobezoare, sau în cazul localizării gastrice a leucozei enzootice, sau în sfârşit, în caz de ileus.
Terapie. La viţei, în caz de extremă necesitate se practică rumenocenteza, pentru a înlătura pericolul morţii prin asfixie. Ea nu rezolvă însă dilataţia gastrică, fiind necesară evacuarea stomacului prin sondaj, animalul fiind culcat pe dreapta, eventual spălarea repetată a stomacului (coagulii de lapte se mobilizează greu, sau deloc). La nevoie se poate recurge la gastrotomie. Aceste măsuri însă, nu au adeseori decât o eficienţă pasageră.
La animalele adulte, eşecul terapiei conservative cu purgative, eventual colinergice justifică laparotomia şi gastrotomia, în funcţie de cauza primară.

Related posts:

Stomatita difteroida DERMATITA ACTINOBACILARĂ Alimentatia vacilor Adaposturi pentru vaci ASIGURAREA NECESARULUI DE APĂ SUB ASPECT CANTITATIV ŞI CALITATIV DERMATITA NECROTICA LEPTOSPIRICA Sfaturi pentru oi și capre Dictiocauloza, o boală favorizată de timpul ploios DERMATITA CARBUNOASA Determinarea varstei la taurine COGLAVAX Neotyl Noordsy's Food Animal Surgery, 5th Edition Paravaccina – Pseudocowpoxul Listerioza Vacile si cutremurele Sheep, Goat, and Cervid Medicine, 3rd Edition NOVASUL OPTIPRIME Agalaxin