Febra Q este o boală zoonotică extrem de contagioasă cauzată de Coxiella burnetii, o bacterie Gram negativă obligatoriu intracelulară. Animalele domestice sunt principala sursă de infecție la oameni în întreaga lume. Febra Q poate infecta o gamă largă de gazde, inclusiv animale de companie, animale sălbatice, păsări, reptile și căpușe. Din cauza faptului că boala poate fi ușoară și să treacă neobservată, Febra Q este subdiagnosticată și subraportată la nivel global, iar adevărata povară a bolii este necunoscută. Cu toate acestea, în Olanda, s-a inregistrat un focar mare cu aproximativ 4000 de cazuri umane în perioada 2007–2010. Fermele de capre in lactatie situate în apropierea zonelor dens populate au fost sursa focarului, agentul etiologic s-a răspândit prin prin vânt (Schimmer et al., 2009).

Animalele purtatoare de obicei nu prezintă semne de boală, dar pot apărea avorturi și fatari cu fetusi morti în cazul unei cantități mari de bacterii eliminate. Atât animalele simptomatice, cât și cele asimptomatice elimină C. burnetii în cantități mari la fătare. Bacteria poate fi eliminată și în fecale, urină și lapte. Microrganismele persistă în mediu pentru perioade lungi, sunt foarte rezistente la dezinfectanți și se pot răspândi pe distanțe mari prin vânt (Spickler, 2007). Infecția la om apare de obicei prin inhalarea bacteriilor din aerul contaminat de fecalele animalelor infectate. Febra Q este, de asemenea, rar transmisă la oameni prin mușcătura de căpușe și ingestia de lapte nepasteurizat sau produse lactate nepasteurizate (CDC, 2013b). De obicei, cazurile sporadice apar la persoanele expuse ocupațional, cum ar fi lucrători în facilități de cercetare biomedicală, fermieri, angajații din ferme, medici veterinari și lucrătorii din abatoare (CDC, 2013b). Aceste cazuri tind să rezulte din expunerea la rumegătoare în timpul fătării; totuși, pisici, câini, iepuri și alte specii au fost, de asemenea, implicate. Deși Febra Q este de obicei asimptomatică sau ușoară, un procent mic de oameni dezvoltă boli grave. Pneumonia sau hepatita pot apărea în cazurile acute, iar infecțiile cronice pot duce la endocardită sau o varietate largă de alte boli (Spickler, 2007).

La oameni, Febra Q este de obicei diagnosticată prin serologie sau PCR. Diagnosticul Febrei Q la animalele care avortează implică testarea fătului și a placentei. Veterinari identifică de obicei organismul folosind colorații speciale aplicate pe secțiuni microscopice ale acestor țesuturi și/sau PCR. Febra Q poate fi prevenită la oameni prin limitarea expunerii la animalele domestice în timpul fătării, măsuri de igienă personală și purtarea echipamentului de protecție personală, precum și consumarea exclusiv a laptelui și a produselor lactate pasteurizate. La animale, prevenirea Febrei Q se bazează pe managementul turmei și prevenirea contactului cu animalele sălbatice și căpușele. Izolarea animalelor gestante infectate și eliminarea țesuturilor reproducătoare pot reduce transmiterea (Spickler, 2007). Prevenirea la oameni și animale poate fi dificilă, deoarece Febra Q poate fi transmisă prin obiectele contaminate sau prin aerosoli pe distanțe mari. Vaccinuri eficiente sunt disponibile în unele țări pentru atât oameni, cât și animale.

Related posts:

Gripa (Influenta) Candidoza Leishmanioza Histoplasmoza Rabia (Turbarea) Reducerea riscului de infecţie cu Salmonella de la reptile ECHINOCOCOZA CHEILETIELOZA Desk Encyclopedia Animal and Bacterial Virology Wolbachia: A Bug's Life in Another Bug (Issues in Infectious Diseases) (repost) Veterinary Microbiology: Bacterial and Fungal Agents of Animal Disease Actinobaciloza Pasteureloza Zoonozele Babesioza Astrovirus Research: Essential Ideas, Everyday Impacts, Future Directions Paravaccina – Pseudocowpoxul Zoonoza CONSIDERAȚII DE ORDIN CLINIC ŞI TERAPEUTIC ÎNTR-UN EPISOD DE INFLUENŢA CALULUI MALASEZIOZA LA CÂINE