Hamsterul chinezesc

Cricetulus barbensis griseus este unul din animalele de experienţă cel mai mult folosite în laborator. În literatura de specialitate apare sub diverse denumiri ca „hamsterul gri” sau „hamsterul argintiu”.
Este răspândit în toată Asia, de la coasta de est a Chinei până la ţărmul răsăritean al Mării Caspice.
Culoarea lui obişnuită este gri. In partea superioară a corpului prezintă o dungă neagră, chiar pe linia spinării, dungă ceva mai deschisă pe flancuri.
Faţă de hamsterul auriu sirian, are o talie mai mică şi o lungime mai redusă, respectiv 13—16 cm. Femela prezintă 8 mamele, evidente mai ales în perioada de lactaţie.
Creşterea hamsterilor chinezeşti este relativ simplă. Animalele sunt blânde, nu produc nici un fel de miros, iar dacă se întreţin corect se reproduc tot anul. Ciclul sexual se înscrie într-un interval de 4 1/2 zile, iar estrul în 1 1/2 zile.
Adaptarea în laborator s-a realizat relativ mai uşor ca la celelalte specii de hamsteri, el fiind introdus primul în cercetare. Astfel, Hs i e n (1919) îl utilizează în studiul bolii Kala-azar. Apoi este valorificat în cercetările asupra leprei şi rickettsiozelor, în genetică, oncologie (transplant de tumori) si în investigaţii asupra diabetului zaharat (datorită faptului că la această specie diabetul zaharat apare spontan). De asemenea, se pretează la transplantul de tumori în pungile jugale care la hamsterul chinezesc dispun de pereţi mai subţiri şi mai transparenţi decât la alte specii, cum ar fi de exemplu la hamsterul auriu sirian. In plus, avînd o distribuţie mai uniformă a substanţelor lipidice in cortexul suprarenal, răspunde mult mai exact la stresul indus, ceea ce îl recomandă cu prioritate în cercetările ce se întreprind în domeniul endocrinologiei.