Hamsterul comun
Cricetus cricetus apare în literatura de specialitate sub diverse denumiri dintre care mai frecvente sunt : hamsterul european, hamsterul sălbatic, şobolanul de Alsacia, porcul de secară etc.
Este răspândit în diferite state europene (în Franţa — mai ales în Alsacia), în Germania, în zona Balcanilor, ca şi în unele regiuni ale Asiei, din zona Mării Caspice, până în nordul Indiei.
Are o lungime corporală de 23—26 cm, gâtul scurt, degetele şi unghiile rudimentare, iar coada groasă şi boantă . Blana este de culoare gri, firele de păr, moi şi lungi, alternează cu altele ţepoase, pe bot şi gât perii sunt brun-roşcaţi, pe abdomen gri, iar la nivelul bărbiţelor, albi.
În afara acestei culori tipice, nu rareori, apar variante de hamsteri comuni, complet negri sau chiar în întregime albi, cu abdomenul şi gâtul gri-închis sau gri-deschis.
Genetic, hamsterul comun este un diploid cu 22 cromozomi. Femela posedă 4 perechi de mamele.
Comportamentul este de animal vioi, adesea chiar agresiv : se repede şi îi muşcă pe cei ce îl deranjează. Trăieşte solitar, în galeriile lui. Nu suportă, mai ales să fie deranjat de puii din alte cuiburi.
Hibernarea constituie una din caracteristicile lui biologice. In acest scop îşi sapă galerii subterane de 20 cm lăţime şi 30 cm înălţime, care în timpul verii au o adâncime de .60—80 cm, iar în timpul sezonului rece sunt mult mai adânci, respectiv la 1—2,5 m profunzime. Aici el îşi asigură provizii de grăunţe, fructe şi legume. De îndată ce începe frigul intră într-un somn letargic, din care se trezeşte din când în când spre a se hrăni, dar în care se menţine până la începutul primăverii.
În sezonul activ, ziua doarme iar noaptea iese după hrană, vânînd şoareci, şopârle, năpârci, păsări mici şi insecte, pentru prinderea cărora devedeşte o dexteritate deosebită.
Hamsterul comun a fost identificat ca fiind un rezervor natural de virus rabic. În Cehia şi Slovacia, astfel de animale capturate au furnizat cercetătorilor o tulpină rabică sălbatică cu care a fost reprodusă turbarea clinică la vulpi şi pisici. În afară de aceasta, el este considerat un rezervor de virus şi pentru encefalita de căpuşe, tularemie, toxoplasmoză şi alte antropozoonoze (boli comune animalelor şi omului).