Hamsterul românesc
Hamsterul românesc (Mesocricetus newtoni) este un rozător mic, adaptat la noi, care poartă diverse denumiri ca: grivanul cu coadă scurtă, grivanul de Dobrogea (zonă care este de fapt biotopul lui natural), căţelul mic, căţelul gulerat etc.
A fost descris iniţial ele către Dombrowski, în 1907. Ca mărime, este ceva mai scund ca un hârciog. Blana lui este cenusie-gălbuie pe spate şi albă spălăcită pe abdomen. Pe piept şi gât, părul este negru, ceea ce îl face să pară „împodobit” cu un guler mai închis la culoare.Este originar din Asia Mică, de unde în decursul mileniilor, a emigrat spre nord, ajungînd pe plaiurile româneşti unde s-a stabilit şi adaptat.
Cu toate că la culoare şi dimensiune corporală se aseamănă cu hamsterul auriu, cele două specii nu sunt identice citogenetic ; în timp ce Mesocricetus auratus posedă 44 cromozomi, Mesocricetus newtoni deţine doar 38 cromozomi; de fapt, nici nu se reproduce prin încrucişare cu cel dintâi (1).
Hamsterului românesc îi priesc zonele uscate, cu terenuri înţelenite, bogate în ierburi perene, terenuri unde îşi sapă galerii la o adâncime de 60—80 cm, uneori chiar la 1,50 m. Aici, el îsi face cuibul. Galeriile prezintă diverse ramificaţii în care îşi asigură rezerve de hrană (400—500 g) doar pentru cîteva zile.
Reproducerea se realizează de două ori pe an: prima are loc în perioada mai-iunie: a doua în iulie-august. De fiecare dată, femela face 6—12 pui. Puii din cea de a doua generaţie nu mai părăsesc cuibul, ci hibernează împreună cu părinţii.
Hamsterul românesc este un animal activ noaptea, el ieşind după hrană în prag de seară şi în zori. In timpul zilei doarme.
1) Raicu (P), Bratosin (C) – Interspecific crosses between the Roumanian and Syrian hamster. Genet. Res. 1968, 11, 222.
Lasă un răspuns