Hibernarea la hamsteri
STAREA DE HIBERNARE ŞI FACTORII CARE O INFLUENŢEAZĂ
De îndată ce începe sezonul rece, iar termometrele înregistrează valori sub +9°C, cursul diurn al temperaturii corporale a hamsterului auriu sirian scade şi el sub valorile normale (36,8°C—37,8°C) apropiindu-se de cel al mediului ambiant. Aceasta se repercutează asupra activităţii metabolice a organismului şi a glandelor endocrine. Dovadă că lucrurile stau aşa este că o serie de glande (tiroida, suprarenalele, hipofiza şi gonadele) suferă, o dată cu venirea toamnei, o involuţie sezonieră. Toate acestea au ca rezultantă generală intrarea animalului în perioada de hibernare, adică într-o stare de letargie hipotermică.
Este de menţionat că prin comparaţie cu alte specii care hibernează (bursucul, ursul, liliacul, ariciul) şi care se îngraşă toamna, la hamster acest fenomen nu se înregistrează. De fapt, îngrăşarea nici nu este necesară, de vreme ce somnul hibernal al hamsterului este uşor, el trezindu-se din când în când pentru a se hrăni.
În timpul letargiei hibernale se înregistrează modificări de bioritm circadian, neântîlnit la alte specii care nu hibernează, respectiv la animale nehipotermice. Astfel, la hamsterii care trăiesc în condiţii naturale, ritmul cardiac coboară de la 275—42o bătăi/ minut, cât se percep in perioada activă, la numai 6 bătăi/minut în sezonul rece. Respiraţia, de asemenea, înscrie perioade lungi de apnee, urmate de câteva respiraţii adânci, astfel că în medie se realizează 0,46—0,90 respiratii/minut faţă de 95—120 în mod normal.
Experimental, s-a demonstrat că hamsterii aurii sirieni în vârstă de 6 luni, dacă sunt supuşi la temperaturi de —2°C intră în hibernare în 2—3 zile. În acest caz animalele par moarte, reci, rigide, stând alungite sau ghemuite. Ele se trezesc la 3—1 zile o dată spre a se hrăni. Fiind aduse lângă o sursă de căldură (22—24°C) se trezesc în câteva minute şi îşi reiau ritmul de viaţă normală. Activitatea acestor animale în sezonul rece se înscrie totuşi în anumite limite sub raportul creşterii şi reproducţiei, chiar dacă li se asigură condiţii optime constante. Adică, prin comparaţie cu sezonul estival de activitate biologică deplină, în sezonul rece, din cauza hipofuncţiei glandelor endocrine (tiroidă, hipofiză, gonade), nici creşterea şi nici reproducţia nu se situează la cote normale, ci mult sub acestea.
Referinte:
Cresterea şi valorificarea hamsterului – N. Chelemen
A bolsa jugal do hamster em biologia experimental – Pessoa (Sif)