Narcolepsia la cai
În cazul cailor au fost recunoscute două forme de narcolepsie.
În prima formă, mânzii sunt afectați la câteva zile după naștere, iar în cea de-a doua formă, caii sunt adulți când apar semnele clinice.
Aceste semne clinice includ episoade de somnolență excesivă și cataplexie (adică slăbiciune musculară și hipotonie), cu caii apărând normali între episoade [1]. De obicei, calul își coboară treptat capul, iar apoi membrelor anterioare li se înmoaie, dar unii cai pot să colapseze brusc.
Patogeneza narcolepsiei nu este bine înțeleasă, dar există dovezi pentru o componentă genetică la câini, oameni și mânzi mici [2]. De obicei, nu se identifică nicio boală organică a creierului.
Diagnosticul narcolepsiei se bazează pe istoricul medical, examenul fizic și neurologic care sunt consistente cu boala, și, în mod important, pe excluderea altor cauze. În principal, examenele fizice și neurologice, inclusiv examinarea clinică, ar trebui să fie normale.
Diagnosticul diferențial include convulsii, sincopă și boli care împiedică calul să se culce pentru a dormi, cum ar fi boli musculoscheletice severe.
Administrarea salicilatului de fiziostigmină la o doză de 0,1 mg/kg greutate corporală IV poate declanșa semne la indivizii afectați, dar majoritatea animalelor nu răspund [1]. Administrarea antidepresivului triciclic imipramină a fost recomandată la doze de 250 și 1000 mg/500 kg greutate corporală, oral, la fiecare 12 ore, dar rezultatele au fost inconsistente.
Caii care suferă de narcolepsie nu ar trebui călăriți.”
Bibliografie
- Trogdon, H.M. (2003) Changes in mentation, seizures, and narcolepsy. In: N.E. Robinson (ed), Current Therapy in Equine Medicine, pp. 764–771. Saunders, St Louis.
- Lunn, D.P., Cuddon, P.A., Shaftoe, S. & Archer, R.M. (1993) Familial occurrence of narcolepsy in miniature horses. Equine Veterinary Journal, 25, 483–487
Lasă un răspuns