PREVENIREA BOLILOR INFECTOCONTAGIOASE
Bolile majore ale câinilor sunt: turbarea, maladia Carre (cunoscută sub denumirea populară de jigodie), hepatita Rubarth, parainfluenţa, leptospiroza şi parvoviroza.
Prevenirea acestor boli se face prin vaccinarea curentă, după un calendar bine stabilit, de către medicul veterinar. În carnetul câinelui, despre care spunem că ţine locul unei fişe medicale, se înscriu data şi felul vaccinului administrat, precum şi data următorului vaccin. Pentru ca vaccinările să aibă efectul scontat, câinele trebuie în prealabil deparazitat împotriva ascarizilor şi teniilor, aceştia fiind paraziţii cei mai frecvenţi la câine.
Deparazitarea împotriva teniazei trebuie precedată de deparazitarea externă, întrucât pentru cea mai frecventă tenie — Taenia Dypilidium — gazda intermediară este puricele. În general, este bine de ştiut că teniazele nu se transmit câinelui decât printr-o gazdă intermediară, în care se dezvoltă forma larvară a teniei respective. Câinele se infestează prin consumul gazdei intermediare în întregime, cum este cazul puricilor şi al şoarecilor, sau al unor organe parazitate ale gazdelor intermediare, ca, de exemplu, ovarul de ştiucă şi alţi peşti, creier de oaie, ficat, pulmon şi alte organe interne ale ierbivorelor şi ale unor omnivore, organele interne ale vânatului, în, special iepure.
Este bine ca tratamentul împotriva teniilor, deşi se iau măsurile de precauţie amintite (adică împiedicarea câinilor de a consuma organe crude şi deparazitări externe), să se facă cel puţin o dată la 4 luni,si obligatoriu înaintea vaccinării antijigodioase.
Vaccinarea antirabică este singura vaccinare obligatorie prin lege la noi în ţară. Se vacinează toţi câinii, începînd de la vârsta de 3 luni, o dată pe an.
Vacinarea antijigodioasă este una dintre cele mai importante vaccinări, care, este bine de ştiut, se face la cererea proprietarului (spre deosebire de vaccinarea antirabică, obligatorie prin lege), deoarece previne una din cele mai grave boli ale câinelui, în majoritatea cazurilor incurabilă.
Vaccinul antijigodios se face, prima dată la 2 luni apoi după 14 zile se face rapelul, pentru că, la această vârstă fragedă, capacitatea de a produce anticorpi este încă slabă şi imunitatea nu este durabilă.
În continuare se face o dată pe an, la aceeaşi dată, toată viaţa câinelui. E drept că jigodia e mai frecventă la animalele tinere dar câinii pot face jigodie toată viaţa. Cei care au trecut prin boală, de regulă rămân imuni.
Vaccinarea împotriva hepatitei Rubarth este foarte importantă în primul an de viaţă, pentru că mai ales la această vârstă, evoluează într-o formă gravă. După vârsta de un an, hepatita evoluează în forme benigne, care se vindecă în câteva zile, chiar fără tratament şi fără să lase urme. Există vaccinuri mixte, care conţin vaccin antijigodios şi antihepatic.
Dacă vaccinul antihepatic se face la 2 luni, el se repetă, ca şi cel antijigodios după 14 zile.
Vaccinarea antileptospirică este absolut necesară doar pentru câinii de vânătoare, care pot veni în contact cu ape infectate şi cu animale bolnave de leptospiroză ; de asemenea, pentru câinii vânători de rozătoare, de la care se pot îmbolnăvi.
Parainfluenza câinelui este o viroză cu aspect de gripă, acest vaccin se găseşte rareori ca atare, de regulă el fiind cuprins în vaccinurile polivalente.
Parvoviroza, care a venit din Statele Unite şi a decimat efectivele de pui din toată Europa şi din ţara noastră, este produsă, după cum îi arată şi numele, de un parvovirus cu electivitate pentru epiteliul gastrointestinal şi, mai rar, pentru muşchiul cardiac, unde determină miocardite mortale.
Vaccinarea împotriva parvovirozei se poate face începînd de la vârsta de 4 săptămâni, urmata de rapel după 14 zile, rapelul putînd fi efectuat cu un vaccin polivalent care include şi valenţa pentru parvoviroză.