ORIGINE / HABITAT ÎN STARE SĂLBATICĂ
China; zona actuală de răspândire include Rusia, Siberia, China și Japonia. Există populații sălbatice în nordul Europei. Rațele mandarin preferă orice mediu acvatic cu arbori apropiați, cum ar fi lacuri mici, râuri, mlaștini și bălți în păduri de foioase dese.

POTRIVIRE CA ANIMALE DE COMPANIE
Rațele mandarin sunt una dintre cele mai populare rațe datorită frumuseții și comportamentului lor fermecător. Sunt relativ ușor de întreținut în captivitate.

COMPORTAMENT
Rațele mandarin în stare sălbatică sunt semimigratoare (pot parcurge 500 de mile pe zi) și semicoloniale. Cea mai activă vânătoare are loc la răsărit și la apus. Se hrănesc la suprafața apei și vânează prin înecarea capului în apele puțin adânci. Își petrec mare parte din zi odihnindu-se în zone umbroase. Rațele mandarin sunt extrem de sociale. În timpul năpârlirii, caută păduri sau crengi dese.

DEOSEBIREA SEXELOR ȘI REPRODUCERE
Rațele mandarin sunt dimorfice. Masculii au o coroană iridescentă neagră care se extinde până la o creastă lungă portocalie/crem și obraji castan; piept maro cu dungi verticale negre și albe; abdomen și partea de jos albă cu flancuri aurii/negre; spatele și coada de culoare olive/maro; coafișii superiori de culoare albastru/verde și scapulare iridescente albastre; penele aripilor sunt de culoare castanie, portocalie, verde și neagră, cu pene portocalii distinctive „de vele”; o dungă albă lată este prezentă și se extinde de la ciocul roșu. Femelele sunt mai puțin colorate decât masculii; le lipsește creasta pe cap; culoarea variază de la gri/alb la maro/verde; coroana și părțile laterale ale capului și gâtului sunt gri cu un inel ocular alb și pete; gâtul și partea anterioară a gâtului sunt albe; pieptul și părțile laterale ale corpului sunt de culoare bej/gri; spatele este gri/maroniu cu pete albe pe partea de jos; aripile sunt asemănătoare cu cele ale masculilor, dar nu au pene „de vele”; ciocul este de culoare roz/maroniu cu un vârf deschis. În timpul năpârlirii, masculii pot semăna cu femelele, dar pot fi distinși prin ciocul lor roșu. Femelele seamănă cu femelele raței lemnar, dar pot fi distinse prin dunga lor ochi mai lungă și mai ascuțită.

Puii seamănă cu femelele. Masculii îngrijesc puii până când aceștia pot zbura. Rațele mandarin sunt adesea monogame.

HĂȚUIRE ÎN CAPTIVITATE
Acestea necesită o incintă sigură împotriva prădătorilor, cu o formă de adăpost, un iaz și o cutie de cuib uscată. Este recomandată instalarea unei plase de protecție deasupra pentru a limita accesul păsărilor sălbatice. Adăposturile trebuie să fie bine ventilate, cu o suprafață minimă de 0,75 x 0,75 m pentru fiecare rață. Adăpostul poate avea podea solidă, cu lamele sau cu plasă, iar paie de grâu sau rumeguș sunt materiale bune pentru asternut. Se poate oferi încălzire iarna, dacă este necesar. O zonă de iaz cu o suprafață de cel puțin 1,8 m2 (19 ft2) este recomandată. Apa trebuie să fie proaspătă și, preferabil, curgătoare. Adâncimea minimă a apei este de 15 cm (6 inci). Diverse modele de cutii de cuib sunt potrivite. Se pot folosi structuri pătrate ridicate din lemn sau buștean gol: diametrul interior de 22,5-30 cm (9-12 inci), cu o gaură de intrare de aproximativ 10 cm (4 inci), ideal poziționată deasupra iazului. Se pot oferi materiale de cuibărit, cum ar fi rumeguș și iarbă. Rațele mandarin pot fi ținute împreună cu alte specii de păsări acvatice, dar trebuie monitorizate pentru agresiunea interspecifică. Sunt rezistente la temperaturi și niveluri de umiditate variabile, atâta timp cât adăpostul le oferă protecție împotriva extremelor.

ÎMBUNĂTĂȚIREA MEDIULUI
Se trebuie furniza zone umbroase și zone de ascundere. Trebuie să existe mai multe stații de hrănire sau hrana poate fi răspândită pentru a promova comportamentul de căutare a hranei. Plante vii și necătătoare pot decora incinta. Nevoile sociale sunt îndeplinite prin ținerea în perechi sau grupuri (de exemplu, un mascul cu mai multe femele).

DIETĂ
Dieta în stare sălbatică (adesea sezonieră) constă în semințe, ghinde, cereale, plante acvatice, alte vegetații, viermi, insecte, melci terestre, melci de apă, șerpi mici și pești. Dieta în captivitate poate include pelete comerciale pentru rațe acvatice, legume cu frunze verzi închise proaspete și acces la vegetație naturală. Se pot oferi cantități mici de cereale amestecate, dar trebuie să se aibă grijă să nu se supraalimenteze. Hrana destinată rațelor comerciale crescute pentru carne nu este potrivită. Se recomandă furnizarea de nisip, în special dacă se oferă cereale. Accesul la apă curată și proaspătă este esențial. Juvenilii sunt mai bine hrăniți cu firimituri uscate (initial, cu puțină apă); adăugarea de ierburi tocate fin sau legume cu frunze verzi închise și ouă fierte tari este utilă pentru a promova hrănirea.

RESTRICȚIE
Se poate folosi o plasă dacă se încearcă restrângerea într-o incintă mare și/sau dacă animalul nu este familiarizat cu manipularea. O mână poate fi folosită pentru a restrânge ușor gâtul, în timp ce cealaltă mână este plasată sub piept și avansată caudal pentru a restrânge picioarele între degete. Rața este apoi ridicată și sprijinită pe un braț cu capul cranial la cot și capătul caudal îndreptat departe de manipulator. Mâna care ținea gâtul poate fi apoi mutată pentru a se sprijini pe spate, ținând ușor aripile pentru a preveni bătăile.

ANESTEZIE
Nu este necesară o perioadă de înfometare preanestezică. Medicamentul preanestezic (nu întotdeauna necesar): butorfanol (0,5-1,0 mg/kg IM/IV) sau midazolam (0,1-1,0 mg/kg IM/IV). Inhalarea (prin mască și/sau tub endotraheal): isofluran (inducție 5%; menținere 2-3%) sau sevofluran (inducție 8%; menținere 4-5%). Opțiune injectabilă 1: medetomidină (0,15 mg/kg IV) + ketamină (3 mg/kg IV); inversare cu atipamezol (0,75 mg/kg IM). Opțiune injectabilă 2: propofol (10-15 mg/kg IV), urmată de intubație și menținere cu isofluran/sevofluran. Poate fi necesară ventilația asistată.

CELE MAI COMUNE AFECȚIUNI

• Pododermatită
• Amiloidoză
• Botulism
• Algal și micotoxicoză
• Coelomita de yolk
• Distocia
• Prolaps al organelor cloacale
• Boli virale, cum ar fi enterita virală a rațelor, hepatita virală a rațelor de tip 1
• Boli bacteriene, cum ar fi Mycobacterium avium, pseudotuberculoza, micoplasmoza, salmoneloza, colibaciloza, chlamidioza, Pasteurella multocida (holera aviară), Pasteurella anatipestifer
• Boli fungice, cum ar fi aspergiloza, candidoza
• Boli parazitare, cum ar fi coccidioza, gapeworms, acarieni
• Tulburări neonatale, cum ar fi infecția/retenția sacului vitelin, enterita, deformități ale picioarelor/ale aripilor

VACCINURI
Nu sunt esențiale vaccinuri, dar în caz de factori de risc semnificativi, cum ar fi enterita virală a rațelor, boala Newcastle, gripa aviară, hepatita virală a rațelor de tip 1, virusul West Nile.

POTENȚIAL ZOONOTIC

• Gripa aviară
• Tuberculoza aviară
• Campylobacterioză
• Chlamidioză
• Erisipela
• Infecție cu Escherichia coli
• Boala Newcastle
• Salmoneloza

CONSIDERAȚII SPECIALE

Noile păsări ar trebui să fie de preferință puse în carantină timp de 30 de zile înainte de a le introduce într-un grup deja format. Pentru a limita permanent capacitatea de zbor a puilor, se poate realiza „pinioning” la rațe în vârstă de 1-7 zile, în timp ce sunt conștiente. În cazul puilor mai mari, este necesară anestezia.

Related posts:

Avitaminoza K VITAMINA K3 1% Salmoneloza porumbeilor (Paratifoza) Speranţa de viaţă la păsări Carenţa de albumină Porumbeii, vulnerabili in fata bolilor infectioase Bolile parazitare la păsări şi importanţa cunoaşterii lor (I) Carenta de nisip la pasari Pseudopesta aviară Intoxicatia cu sare Cocosul fara cap CRESTEREA PREPELITELOR SINDROMUL ADENO-COLI LA PORUMBEI Normele de aminoacizi esentiali pentru pasari Dermatita gangrenoasa aviara (dermatita necrotica) Guta la pasari Osteopetroza Rasa Brahma Rasa de pasari Cochinchina Diagnosticul rapid