Sfatul medicului – PIOMETRUL
Este acumularea de exudat purulent în interiorul uterului. Această boală poate apărea la orice vârstă, dar este mai frecventă la femelele între 6 şi 8 ani şi este gravă deoarece are o evoluţie insidioasă, fiind uneori foarte greu de diagnosticat. Cauza bolii este, de cele mai multe ori, faptul că femela nu este lăsată să se reproducă.
În acest caz se produce o endometriază care înseamnă umplerea uterului cu un lichid secretat de glandele mucoasei uterine. Se produce o degenerescentă progresivă a mucoasei uterine, cu apariţia de chişti care secretă o cantitate mare de mucus. Această cantitate mare de lichid din uter este bine suportată de femelă până când, odată cu deschiderea colului în timpul perioadei de călduri, se infectează de la germenii microbieni din vagin şi se transformă într-o masă purulentă. Dacă gâtul uterin rămâne deschis, se produce o scurgere purulentă, foarte uşor de observat de proprietar sau de medic şi diagnosticul se pune fără problemă.
Dacă, însă, colul se închide, diagnosticul e mai dificil de pus şi apare frecvent o complicaţie gravă, metro-peritonita.Altă cauză a piometrului sunt avorturile sau rămânerea resturilor placentare în cazul fătărilor normale. Spuneam că simptomatologia este nespecifică până în ultimul moment. Ceea ce trebuie să ne alarmeze este oprirea ciclului. La căţele nu există menopauză, deci ciclul sexual trebuie să se desfăşoare ritmic, până la finele vieţii ei. Faptul că nu are ciclu sau că acesta este modificat, cu scurgeri mai reduse, sau mai abundente, sau purulente, trebuie să determine pe fiecare deţinător de câine să se adreseze, de urgenţă, medicului.
Ca regulă generală, la femele mai tinere simptomele apar evidente cam la 4—6 săptămâni de la ciclu; dacă acesta a avut loc, animalul are o sete exagerată, apetit diminuat şi o alterare a stării generale. În acest timp, dacă nu se intervine, apar vomismente grave şi în curând, moartea.
La femelele mai bătrâne, mersul bolii este mai lent, după dispariţia ciclului poate trece mult timp până se constată o dilatare a abdomenului, o alterare a stării generale şi o sete exagerată.
La femelele tinere apare o uşoară creştere a temperaturii 39,2—39,6, pe când la cele bătrâne nu, există chiar o tendinţa de scădere a temperaturii.
Dificultatea de diagnostic rezidă şi în aceea că uterul în general, se palpează greu pentru că aceste femele, de regulă, sunt grase. Examenul radiologie poate uşura punerea diagnosticului, este drept, nu chiar în toate cazurile.
Important pentru deţinătorul femelei este că nu există nici un alt tratament decât cel chirurgical, cu ablaţie fetală a uterului şi ovarelor, şi asta înainte de alterarea gravă a stării generale a câinelui.
Mai important decât orice este însă prevenirea acestei boli grave.
Dacă femela este de rasă şi aptă de reproducţie, va fi lăsată să ducă o viaţă sexuală normală. Dacă femela nu reprezintă o valoare zootehnică deosebită, este bine ca, de la început, să fie supus animalul la o intervenţie chirurgicală, simpla, de îndepărtare a uterului şi ovarelor, pentru că nici o parte a corpului animalului nu este concepută să lucreze „în gol” , fără să se deterioreze.
Lipsa de conditii pe care o invocă mulţi proprietari de femele, pe care le-au oprit de la reproducţie, nu este o scuză. Dacă nu sunt condiţii de reproducţie, sunt condiţii de sterilizare – pentru a creea condiţii de viaţă lungă.
În fond tot acolo ajungem, dar facem operaţia pe un câine bolnav, intoxicat cu propriile toxine din uter, ceea ce-i scade şansele de supravieţuire.