Spaniel de Tibet
Rasă veche tibetană. Provine din încrucişări între Lhassa Apso şi peckinezii dăruiţi tibetanilor de curtea imperială din China. Desene şi picturi vechi reprezintă acest câine crescut în mănăstiri şi folosit în scopuri religioase. Încă din secolul al 8-lea era cunoscut în regatul lui Silla, care avea legături cu Japonia şi a oferit în dar împăratului japonez câteva exemplare de Spaniei tibetan. Se găsesc, de asemenea, multe obiecte de artă medievală şi picturi chinezeşti vechi, din secolul al XV-lea, care reprezintă acest Spaniel. În Europa şi-a făcut apariţia în anul 1905, în Anglia, însă interesul crescătorilor pentru această rasă s-a manifestat mult mai târziu. Acum, în Europa este puţin răspîndit.
Este un câine mic, robust, cu capul de mărime mijlocie, craniul boltit, botul drept, stopul nu prea accentuat, faţa scurtă, nasul negru, ochii migdalaţi, de culoare maron, nu proeminenţi, urechile atârnânde, acoperite cu păr bogat, purtate lateral, aproape de cap; trupul este mai mult lung decât înalt, gâîtul acoperit cu păr bogat, pieptul potrivit de lat, şalele curbate, crupa plină şi rotundă, picioarele anterioare egale şi uşor curbate acoperite cu mult păr; cele posterioare drepte; labele de mărime mijlocie; coada ataşată sus, purtată vesel şi rulat deasupra spatelui, este acoperită cu păr bogat; părul abundent formează o coamă pronunţată pe umeri şi gât; are franjuri bogate pe partea posterioară a picioarelor şi păr scurt pe cap, în afară de urechi care sunt acoperite cu păr lung, în franjuri.
Câine micuţ şi drăgălaş, vioi, mândru, inteligent, liniştit; iubeşte copiii; este agresiv cu străinii.
Este un foarte bun câine de apartament.
Înălţimea: M. 27 cm F. 24 cm
Greutatea: M. 2,5—6 kg, F. 2,5—6 kg
Culoarea parului: Auriu, crem, gălbui, negru, alb, brun, negru-roşcat toate nuanţele