Sporotrichoza
Este o boală comună oamenilor şi animalelor, cu evoluţie cronică, caracterizată prin leziuni gomoase sau ulcerative ale pielii. Este răspândită pe toate continentele. Cazuri mai frecvente de îmbolnăvire au fost înregistrate în Franţa. Boala se datoreşte unor ciuperci sau fungi din grupul Sporotrichum; speciile cele mai cunoscute în producerea îmbolnăvirilor sunt Sporotrichum beurrnanni, Sporotrichum schenki şi Sporotrichum gongeroti.Ciupercile trăiesc în stare saprofită pe plante şi pe sol, avînd o mare rezistenţă în mediul extern, de unde se transmit animalelor şi omului. Dintre animale fac boala caii, câinii, pisicile, iepurii care transmit boala omului prin contact direct sau prin muşcătură.
Calea de pătrundere este cutanată, prin mici leziuni ale pielii sau traumatisme, contactul cu plantele, cu pământul sau cu diversele obiecte contaminate. Este posibilă inocularea şi prin intermediul insectelor care iau paraziţii răspîndiţi pe vegetale şi îi diseminează la animale şi la om. Poarta de intrare a ciupercilor parazite poate fi şi respiratorie prin inhalare, sau digestivă prin intermediul alimentelor, legumelor şi fructelor contaminate. Lucrătorii agricoli ce vin în contact cu cerealele şi plantele contaminate, ca şi îngrijitorii de animale se îmbolnăvesc cel mai frecvent.
Boala prezintă manifestări cutanate diferite, simulînd cele mai variate leziuni din bolile de piele. Ea poate debuta printr-un şancru de inoculare urmat de gome şi noduli de-a-lungul vaselor limfatice. Gomele sunt localizate profund în hipoderm, se ramolesc şi se ulcerează. Ganglionii limfatici sunt măriţi de volum, supurează iar vasele limfatice tumefiate. Uneori, apar abcese subcutanate pe trunchi, pe membre prin ale căror fistule, se scurge puroi consistent, de culoare albă. Pe mucoasa bucală şi nazală se întâlnesc ulceraţii profunde, vegetante. Formele cutanate şi mucoase ale sporotrichozei au evoluţie cronică, dacă nu se tratează. Boala se poate localiza în oase şi articulaţii, cu formare de abcese osoase cu predilecţie în tibie, periosţite, artrite purulente. S-au descris pneumonii sporotrichozice şi leziuni profunde viscerale în ficat, rinichi, splină, ca urmare a septicemiei micotice.